Voi, arbori călători, de ce vă înstrăinați?
De ce în ploi de toamnă vă scufundați prezența
Și lumea ce a fost treptat o dați uitării;
În loc să v-adânciți, de ce vă înălțați
Și înecați lumina în valurile mării?
Tot ce-i mai nepoetic pe acest obscur pământ
Cuprindeți în coroana ce o purtați regește,
Palatele vă sunt ascunse în adânc
Departe de ceresc, secunda și minutul,
Iar ochiul înfrunzit își plânge azi trecutul…
Cenușa celor ce s-au stins o înrămați atent
Pe marele perete, ca nu cumva
Să mai existe în lume cineva
Să poarte-n suflet monument…
Autor: Boboșa Bianca-Mihaela
