Un om cu amintiri e un om viu
Sîntem în anii ’80 ai secolului trecut. Costin Vlahu, un tînăr universitar, îşi pregăteşte dosarul pentru colocviul de admitere la doctorat, care, conform uzanţelor epocii, trebuia să conţină şi o autobiografie amănunţită, cerută de temutul, atît de antipatizatul, serviciu de „Cadre” al Universităţii. Acesta este declicul romanului Doamne, ai grijă de lalea al lui Costel Nedelcu, cu o amprentă apăsat (auto)biografică, protagonistul căutînd în propria memorie calea de reconstituire nu doar a epocii, ci şi a fiinţei sale interioare, în evoluţia pe nivele succesive de existenţă; „un om cu amintiri e un om viu”, constată Costin, intrat în cotloanele amintirilor, din prima copilărie pînă la examenul de doctorat, nu ca într-un refugiu, cum se întîmplă în atîtea alte paradigme literare, ci ca o construcţie pe care trebuie s-o proiecteze şi s-o desăvîrşească. Doamne, ai grijă de lalea este un Bildungsroman, o carte a formării personalităţii unui copil necăjit…
Primul plan al romanului, cel mai profund, pe care îl poate explora memoria activă a personajului este copilăria petrecută într-un sat de cîmpie, cartea lui Costel Nedelcu fiind (şi) o saga a unor familii, Vlahu şi Spirea, dintr-un sat pierdut în orizontul vălurit al stepelor şi cîmpiilor Bărăganului, un roman de familie, cum i s-a spus speciei. Explorînd vîrstele fiinţei şi etapele formării personalităţii, Costin Vlahu ajunge, în autobiografia pentru dosarul înscrierii la doctorat, un act administrativ devenit unul de creaţie, literar, la o adevărată monografie a locurilor natale şi la radiografia anilor ’50-’60 mulţime de cutume, obiceiuri, credinţe, eresuri, superstiţii, fapte ce intersectează orizontul mito-poetic românesc se află în această carte de referinţă a unei generaţii…
Autobiografia lui Costin se scrie mereu în autocenzură, cu frica „interpretării” de către cei care o vor citi şi vor decide admiterea-respingerea la doctorat, depăşindu-le, însă, pentru că, iată, ce vor fi gîndit „cititorii” textului lui Costin Vlahu despre fuga oamenilor vremii de bolşevici, despre resorturile refugiului românilor în Basarabia liberă, la Sărata şi din Cadrilaterul ocupat? Ceea ce rămîne, dincolo de maelstromul istoriei care îl duce şi îl aduce înapoi pe bunicul lui Costin în Basarabia este felul de a numi satele întemeiate prin colonizarea cîmpiei române cu români, cum s-a întîmplat cu Spirea Vlahu, refugiat din Cadrilater la Agighiol, apoi, la Sărata, în Basarabia, căutînd pămînt – un prototip al românului de la sud şi nord de Dunăre, vreme de secole…
Doamne, ai grijă de lalea e o radiografie a epocii prin oamenii ei, fixaţi în tipologii foarte atent trasate de prozator (învăţătorul Zamfirescu, popa Vlase, bunicii, „bîtul” şi „bîta” etc.), cu evocarea, în lumina vîrstei de aur, a satului de altădată, în zilele de Paşti, cînd „înfloreau şi înverzeau pomii şi florile, oamenii se înnoiau şi ei sau măcar femeia şi copiii să fi fost în haine şi încălţăminte noi”, în fragmente irigate de un lirism pătrunzător, între Bărăganul idilic al copilăriei şi cel real, deceptiv, al vîrstei de fier…
Doamne, ai grijă de lalea este o carte despre adevăratul sat românesc de cîmpie, cu bunele şi relele sale, dincolo de retorica (neo)sămănătoriştilor şi dincoace de aceea a veselilor globalişti.
„Trebuie să fie o sămînţă de adevăr, ca să începi a compune ceva!”; în această frază plasată de prozator într-un loc strategic al romanului său, la despărţirea lui Costin Vlahu de satul său, la trecerea acestuia de la vîrsta de aur la vîrsta de fier, se află reţeta romanului Doamne, ai grijă de lalea.
…romanul lui Costel Nedelcu e antologic în aceste episoade care figurează o lume necunoscută cititorului român de manuale de istorie şi de cărţi de beletristică: Bogdăniţa,/ Kosara, Tutrakan, Ruse, Slivo Pole, Turcusui, Uzumgiorman, Silistra, Tolbuhin, Varna, cu români, bulgari, turci, într-o comunitate care va fi fost un model de convieţuire, un spaţiu multicultural, cum se spune. Nu lipsesc din romanul lui Costel Nedelcu nici episoadele deportării bănăţenilor în Bărăgan şi refugiul basarabenilor şi nici tipologiile ivite în trecutul recent, noii ciocoi de după Revoluţie, care ştiu să impună teroarea prin frică: „Oamenii se vor împărţi, cu celeritate, în două categorii: cei care, făcînd pe victimele, devin vînători de vrăjitoare, şi următoarele victime. Cea de a treia, care chiar a suferit, va fi tratată cu uitare. Pe fondul acestei crize, va fi uşor de instalat şi aplicat principiul distrugerii oricum şi a orice, sforarii desfăşurîndu-şi planul. Era adusă vrajba ca metodă de autodistrugere. Intram într-un nou ciclu istoric, ce trebuia realizat prost, încă din start!”. À bon entendeur, salut!
Fragment din cronica lui Ioan Holban, apărută în revista Convorbiri Literare, nr. 2(314), februarie 2022.
Autor: Costel Nedelcu
Romanul a fost publicat la Editura Ink Story în anul 2023 și poate fi achiziționat de aici:
RO: Doamne, ai grijă de lalea – Editura Ink Story (ink-story.ro)
