Foamea de forme și umbre nocturne
Cuprinde întregul ca să-l strivească,
Tiranicul dor ţipând se aude
Şi sângele-ncepe să se-ncreţească.
Pe străzi lăturalnice paşii de fiară
Se suprapun jocului razelor lunii,
Demoni şi îngeri în stradă coboară,
Trag câte un fum şi fac pe nebunii.
Mi-e groază de foamea ce mă cuprinde,
De gustul dulce al cărnii mi-e foame,
Caut o copie a ta ce se vinde
Şi-o mistui încet, şi iartă-mă Doamne
Căci ziua mă-nchin pe altar şi-n anvoane
Dar noaptea mi-e dor sa decad într-atât
Încât mă dedau sfintei de pe icoane
Să-mi țină de foame și de urât.
Autor: Florin Tănase
