te strâng toate costumele,
paiaţă
iar urma de uzură-n coate
arată cum ţi-ai făcut loc prin viaţă
lăsându-ţi visele deoparte
în fiecare zi altă cravată
întotdeauna potrivită cu împrejurarea
pe dedesubt ţi rana bandajată
să nu-ţi citească nimeni starea
numai oglinda îţi este confidentă
când dezbrăcat rămâi o clipă, două
liniştea e o stare aparentă
paiaţă, hai dansează ca să plouă
hai, joacă-ţi rolul până la sfârşit
costumu-ţi vine ca turnat
în buzunare ai dosit
un ceas de aur dar stricat
se vede semnul de demență
când te repeți şi repetat
acuzi şi ceri cu vehemență
să-l vezi pe cel ce te-a creat
Paiaţă, numele tău este
si singur ai ales şi ai decis
costumul care ţi se potrivește
biletul singur ţi l-ai scris
însă într-o lume de cai verzi
tu ești o replică stupidă
şi atunci normal că-ncepi să crezi
că viața vrea să te ucidă
puneţi cămaşa înflorată
paiaţă
cu ochi verzi si tâmple încărunţite
până la marea judecată,
de aici vom merge pe cuţite
Autor: Florin Tănase
