Multă vreme a trecut
Sau poate dacă ai fi fost și tu aici,
Era doar un minut
Dar nu ești…
Și o eternitate mă bântuie tăcut,
Mereu mai puternic, mai mult.
Îți văd umbra în tot ce e frumos
De parcă tu dai culoarea
Și uit că e exact pe dos,
Iar chipul tău cu ochii în care se spărgea marea
Acum îmi apare tot mai întunecos…
O amintire tristă a ceea ce iubeam, a ceea ce a fost
Însa ce mă apasă și mai tare,
Nu e că stau și umplu foi,
Ci liniștea ce doare
Când lăsam cerneala să vorbească pentru noi
Și simt că nu mai am stare
Pierdut în gânduri… se vor termina oare?
Autor: Vlad Cristian Croitoru
