Fulgul de Nea

Unicul zămislit din nimic. Chiar acum între tărâmuri abisale s-a născut în muzica stelelor, cu menirea de a hidrata universul. Recunoscător pentru libertatea de a se mișca, având acces la vibrații unice și energie pozitivă, purtând viață ca să dea viață, și-a transpus memoria în forme hexagonale. A coborât în clica impurităților din universul terestru și s-a întrebat în care dintre cele trei stări de agregare să se întrupeze mai repede.

A ezitat când s-a uitat la țărmul încrețit de supărare ce se apăra cu colți stâncoși de furia valului în devenire și a lăsat furtuna să-i umple amintirea.

Umed, fragil și moale a plutit încrezător luând culoarea luminii ca să devină unitar cu norul aburit, mustind a ploaie.

Vocația și-a găsit-o în splendoarea creației, căci a înflorit lăuntric, cristalizându-se extatic și corporalizându-se într-un efemer fulg de nea, în spațiul pământesc saturat de alb, atins de Dumnezeu, sub magia creștinei renașteri, a colindelor ancestrale și a purității saturate de iluziile copilăriei.

Levitând spre pământul sideral, sprințar și generos, s-a întrupat firesc, pentru că în Noaptea Sfântă: ⹂precum în cer așa și pe pământ”, cosmogonic fulgul de nea prorocește Crăciunul, întotdeauna aromat, vizibil luminat și diluat în dulci-amare nostalgii trecătoare.

Autor: Monica Dimitriu