Gustul dulce al cărnii

Foamea de forme și umbre nocturne

Cuprinde întregul ca să-l strivească,

Tiranicul dor ţipând se aude

Şi sângele-ncepe să se-ncreţească.

 

Pe străzi lăturalnice paşii de fiară

Se suprapun jocului razelor lunii,

Demoni şi îngeri în stradă coboară,

Trag câte un fum şi fac pe nebunii.

 

Mi-e groază de foamea ce mă cuprinde,

De gustul dulce al cărnii mi-e foame,

Caut o copie a ta ce se vinde

Şi-o mistui încet, şi iartă-mă Doamne

 

Căci ziua mă-nchin pe altar şi-n anvoane

Dar noaptea mi-e dor sa decad într-atât

Încât mă dedau sfintei de pe icoane

Să-mi țină de foame și de urât.

 

Autor: Florin Tănase